Diferența dintre ser și plasmă constă în compoziția lor chimică și în modul în care sunt obținute din sânge, deși ambele sunt componente lichide esențiale ale sângelui. Serul și plasma joacă roluri diferite în diagnostic și în cercetarea medicală, fiind utilizate pentru teste biochimice, analize de laborator și tratamente medicale.

1. Definiția sângelui și componentele sale

Sângele este un țesut lichid esențial pentru funcționarea organismului, având un rol critic în transportul de oxigen, nutrienți, hormoni și alte substanțe vitale către celule. Sângele este compus din două părți principale:

• Elementele figurate: Acestea includ globulele roșii (eritrocite), globulele albe (leucocite) și trombocitele (plachete sanguine).
• Partea lichidă: Sângele conține și o componentă lichidă, care poate fi plasma sau serul, în funcție de modul în care sângele este procesat.

2. Ce este plasma?

Plasma este partea lichidă a sângelui complet, care conține aproximativ 55% din volumul total al sângelui. Aceasta este un lichid galben-pal, compus în mare parte din apă (aproximativ 90%), dar și din proteine, electroliți, hormoni și substanțe nutritive. Plasma este obținută din sânge integral prin centrifugare, înainte ca sângele să coaguleze, păstrând astfel toate componentele sale, inclusiv factorii de coagulare.

a. Compoziția plasmei:

• Apă (aproximativ 90%) – reprezintă mediul de transport pentru elementele din sânge.
• Proteine plasmatice: cele mai importante proteine din plasmă sunt albumina, globulinele și fibrinogenul. Aceste proteine joacă un rol crucial în funcțiile de coagulare, imunitate și transport.
• Electroliți: cum ar fi sodiu, potasiu, calciu, magneziu și bicarbonat, care sunt esențiali pentru echilibrul electrolitic și funcțiile celulare.
• Nutrienți: cum ar fi glucoza, aminoacizii și lipidele (colesterol, trigliceride).
• Hormoni: implicați în reglarea diverselor procese fiziologice.
• Factori de coagulare: inclusiv fibrinogenul și alți factori esențiali pentru formarea cheagurilor de sânge.

b. Funcțiile plasmei:

Plasma are un rol crucial în menținerea volumului sanguin, transportul substanțelor nutritive, echilibrul acid-bazic și transportul hormonilor și produselor reziduale din organism. Totodată, plasma conține factori de coagulare, care sunt esențiali pentru oprirea sângerării în cazul unei leziuni vasculare.

3. Ce este serul?

Serul este partea lichidă a sângelui care rămâne după ce sângele a coagulat și factorii de coagulare au fost eliminați. Serul este obținut din sânge printr-un proces de centrifugare care se realizează după ce sângele a fost lăsat să coaguleze. După ce coagularea are loc, sângele se separă în elemente figurate și ser.

a. Compoziția serului:

Serul este similar cu plasma, însă nu conține factorii de coagulare, precum fibrinogenul și alte proteine implicate în procesul de coagulare, deoarece aceștia au fost consumați în timpul procesului de formare a cheagului de sânge. Serul conține:

• Apă: similar plasmei, serul este compus în mare parte din apă.
• Proteine: serul conține proteinele plasmatice care nu sunt implicate în coagulare, cum ar fi albumina și globulinele (inclusiv anticorpii).
• Electroliți, hormoni, anticorpi și substanțe nutritive: similare cu cele din plasmă, dar fără prezența factorilor de coagulare.

b. Funcțiile serului:

Serul este folosit pentru o gamă largă de teste biochimice și diagnostice de laborator, deoarece nu mai conține factorii de coagulare care ar putea afecta anumite teste. Acesta este utilizat pentru a măsura nivelurile de electroliți, enzime, anticorpi, glucoză, colesterol, proteine, precum și pentru teste hormonale și markerii biochimici ai bolilor.

4. Diferențele esențiale între ser și plasmă

a. Prezența factorilor de coagulare:

• Plasma conține toți factorii de coagulare, inclusiv fibrinogenul. Aceasta este esențială pentru funcțiile de coagulare ale sângelui și pentru formarea cheagurilor.
• Serul nu conține factorii de coagulare, aceștia fiind consumați în timpul procesului de coagulare a sângelui. De aceea, serul este "lipsit de fibrinogen".

b. Modul de obținere:

• Plasma este obținută din sânge integral, înainte ca sângele să coaguleze. Sângele este colectat într-un tub care conține anticoagulant (cum ar fi heparină sau citrat), iar apoi este centrifugat pentru a separa plasma de celulele sanguine.
• Serul este obținut după ce sângele a fost lăsat să se coaguleze. După formarea cheagului, serul este separat de celulele sanguine și de elementele implicate în coagulare, prin centrifugare.

c. Utilizări în diagnostice:

• Plasma este folosită atunci când este necesară evaluarea factorilor de coagulare sau pentru testele în care prezența fibrinogenului și a altor factori de coagulare este esențială. Este utilizată în testele de coagulare, cum ar fi timpul de protrombină (PT) și timpul de tromboplastină parțial activat (aPTT).
• Serul este utilizat în mod obișnuit în testele de diagnostic biochimic, cum ar fi măsurarea nivelului de enzime (ex. transaminaze hepatice), a proteinelor serice, a electroliților (ex. sodiu, potasiu), a glucozei, colesterolului și pentru identificarea anticorpilor în infecții și boli autoimune.

d. Culoarea și aspectul:

• Plasma are o culoare ușor mai galbenă decât serul, datorită prezenței fibrinogenului și a altor proteine implicate în coagulare.
• Serul are o culoare mai clară și transparentă, dar poate varia în funcție de starea metabolică a individului (de exemplu, serul poate deveni ușor lăptos dacă pacientul are niveluri ridicate de lipide).

5. Utilizări clinice și terapeutice

a. Plasma:

• Transfuziile de plasmă: Plasma este esențială pentru tratamentele în cazul pacienților cu tulburări de coagulare, cum ar fi hemofilia sau deficitul de factori de coagulare. Transfuzia de plasmă poate fi, de asemenea, necesară în cazurile de arsuri severe, hemoragii masive sau în anumite intervenții chirurgicale.
• Plasmafereza: Procedura prin care plasma este separată de celulele sanguine și înlocuită sau filtrată pentru a elimina anumite substanțe nocive, cum ar fi în cazul unor boli autoimune sau toxice.
• Plasma convalescentă: În cazul bolilor infecțioase, cum ar fi COVID-19, plasma convalescentă este folosită pentru a transfera anticorpii de la o persoană recuperată către un pacient aflat în stadiu grav al bolii.

b. Serul:

• Testele biochimice: Serul este utilizat pe scară largă pentru analizele de sânge care măsoară nivelurile de proteine, hormoni, enzime și electroliți. De asemenea, este utilizat pentru testele serologice, care detectează prezența anticorpilor și a antigenelor, fiind esențial în diagnosticarea bolilor infecțioase și autoimune.
• Cercetarea în imunologie: Serul este utilizat în numeroase teste imunologice, pentru a măsura nivelurile de anticorpi și pentru a monitoriza răspunsul imun al organismului.

Diferența principală dintre ser și plasmă constă în prezența sau absența factorilor de coagulare. Plasma este componenta lichidă a sângelui care conține toate elementele necesare pentru coagulare, inclusiv fibrinogenul, și este utilizată în diagnosticarea și tratarea tulburărilor de coagulare. Serul, pe de altă parte, este plasma din care factorii de coagulare au fost eliminați după formarea cheagului și este folosit în mod frecvent în analizele biochimice și imunologice. Ambele sunt esențiale pentru diagnosticarea și tratarea diferitelor afecțiuni medicale, dar au aplicații diferite în funcție de compoziția lor și de testele necesare.