Abătut ≠ bucuros, vesel, voios
A (se) abate ≠ a (se) îndrepta
ABĂTÚT adj. v. supărat.
ABÁTE vb. v. apuca, căşuna, năzări, veni.
ABÁTE vb. 1. v. devia. 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum şi pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (Gândurile îl ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.