Gheorghe Gheorghiu-Dej, una dintre cele mai controversate figuri politice din istoria României, a fost liderul Partidului Comunist Român și șeful statului între 1947 și 1965. Deși epoca sa a fost marcată de influența sovietică și de transformări profunde ale țării, personalitatea sa ascunde o serie de detalii mai puțin cunoscute. Iată câteva curiozități despre Gheorghe Gheorghiu-Dej:
Deși este cunoscut sub numele Gheorghe Gheorghiu-Dej, el s-a născut sub numele de Gheorghe Gheorghiu. Adăugarea particulei „Dej” în nume vine de la locul său de origine, orașul Dej din Transilvania.
Gheorghiu-Dej a fost electrician de profesie. A lucrat la Atelierele Căi Ferate din Galați, unde și-a format convingerile comuniste prin contactul cu mișcările muncitorești.
În 1933, Gheorghiu-Dej a fost condamnat la închisoare pentru participarea la greva de la Atelierele Grivița. A petrecut 12 ani în închisoare, timp în care a devenit o figură proeminentă în rândurile Partidului Comunist Român, care era ilegal în acea perioadă.
În 1944, Gheorghiu-Dej a evadat din închisoarea Caransebeș, cu sprijinul direct sau indirect al trupelor sovietice care înaintau spre România. Această evadare a marcat începutul ascensiunii sale politice.
După abdicarea regelui Mihai I în 1947, Gheorghiu-Dej a devenit liderul de facto al României, marcând începutul regimului comunist.
Deși inițial a fost un aliat fidel al Uniunii Sovietice, Gheorghiu-Dej a început să se distanțeze de politica lui Stalin, mai ales după moartea acestuia în 1953. A inițiat o serie de măsuri pentru a reduce dependența economică și politică a României de Moscova.
Sub conducerea sa, România a trecut printr-o perioadă de industrializare accelerată, cu un accent deosebit pe industria grea. Această politică a schimbat fața economiei românești, dar a dus și la sacrificii economice și sociale semnificative.
În 1964, Gheorghiu-Dej a lansat „Declarația de independență” a Partidului Comunist Român, prin care a reafirmat autonomia țării față de influența sovietică, un gest considerat îndrăzneț în contextul Războiului Rece.
Deși epoca sa a fost una de cenzură și propagandă, Gheorghiu-Dej a fost, paradoxal, un susținător al artei și culturii. În timpul mandatului său, s-au construit teatre, case de cultură și instituții de învățământ.
Gheorghiu-Dej a murit în 1965 de cancer pulmonar. Există însă teorii care sugerează că moartea sa ar fi fost grăbită de un posibil asasinat sau de radiații, dar acestea nu au fost confirmate oficial.
Gheorghiu-Dej a avut două fiice, Vasilica și Constanța. Vasilica Gheorghiu, cunoscută drept „Lica”, a fost implicată în activități politice, dar a dus o viață mai discretă după moartea tatălui său.
Unul dintre cele mai controversate momente ale mandatului său a fost naționalizarea industriei, în 1948, care a dus la exproprierea marilor proprietari și a avut efecte pe termen lung asupra economiei românești.
În istoria României, Gheorghiu-Dej este perceput atât ca un lider care a pus bazele independenței economice a țării, cât și ca un conducător al unui regim opresiv. Părerea despre moștenirea sa rămâne divizată.
În timpul său, au fost demarate proiecte importante de infrastructură, precum construirea primelor hidrocentrale mari și dezvoltarea rețelei feroviare.
Gheorghiu-Dej l-a promovat pe Nicolae Ceaușescu ca succesor, crezând că acesta va continua linia politică stabilită. Totuși, Ceaușescu a adoptat propriul stil de conducere, care a dus ulterior la derapaje severe.
Gheorghe Gheorghiu-Dej rămâne o figură importantă în istoria modernă a României, atât pentru transformările economice și sociale pe care le-a inițiat, cât și pentru controversele legate de metodele sale de guvernare. Moștenirea sa este complexă și continuă să fie un subiect de dezbatere istorică.
Ce aspect al vieții sau conducerii lui Gheorghiu-Dej te-a impresionat cel mai mult?
