Diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2 sunt două forme distincte ale bolii cronice numită diabet zaharat, caracterizate prin dificultatea corpului de a gestiona și folosi glucoza din sânge în mod eficient. Deși ambele tipuri de diabet au ca rezultat creșterea nivelului de glucoză în sânge (hiperglicemie), există diferențe semnificative între ele în ceea ce privește cauzele, mecanismele fiziopatologice, tratamentul și managementul afecțiunii.

1. Cauze și mecanisme fiziopatologice

• Diabetul de tip 1 este o afecțiune autoimună, în care sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta din pancreas, care sunt responsabile pentru producerea insulinei. Insulina este un hormon esențial pentru reglarea nivelului de glucoză din sânge, deoarece permite glucozei să intre în celule pentru a fi utilizată ca sursă de energie. Din cauza distrugerii celulelor beta, pacienții cu diabet de tip 1 nu mai pot produce insulină în mod natural, ceea ce duce la acumularea excesivă a glucozei în sânge. Acest tip de diabet este mai frecvent diagnosticat în copilărie sau adolescență, deși poate apărea și la adulți tineri. Factorii declanșatori ai răspunsului autoimun nu sunt complet înțeleși, dar pot include predispoziția genetică și factorii de mediu, precum infecțiile virale.
• Diabetul de tip 2, pe de altă parte, este cauzat de o combinație de rezistență la insulină și o producție insuficientă de insulină. În acest tip de diabet, celulele corpului nu mai răspund eficient la acțiunea insulinei, ceea ce înseamnă că organismul are nevoie de o cantitate mai mare de insulină pentru a menține nivelul normal de glucoză în sânge. În stadiile inițiale, pancreasul compensează prin producerea unei cantități mai mari de insulină, dar pe măsură ce boala progresează, celulele beta pancreatice se epuizează și producția de insulină scade. Diabetul de tip 2 apare de obicei la adulți de vârstă mijlocie și în vârstă, deși, din cauza stilului de viață nesănătos, cum ar fi alimentația necorespunzătoare și sedentarismul, acesta devine tot mai frecvent la persoane mai tinere, inclusiv la adolescenți.

2. Diferențe în debut și simptome

• Debutul diabetului de tip 1 este de obicei abrupt și poate apărea brusc, cu simptome clare și severe, inclusiv:
  • Poliurie (urinare frecventă).
  • Polidipsie (sete excesivă).
  • Pierdere rapidă în greutate.
  • Oboseală și slăbiciune.
  • Cetoacidoză diabetică (o complicație gravă, care apare atunci când corpul începe să descompună grăsimile pentru energie, producând cetone, care pot duce la acidificarea sângelui). Aceasta este o urgență medicală frecvent întâlnită la pacienții cu diabet de tip 1 la momentul diagnosticului.
• Debutul diabetului de tip 2 este mai gradual și poate trece neobservat pentru o perioadă lungă de timp, deoarece simptomele sunt mai subtile. De multe ori, diabetul de tip 2 este diagnosticat accidental, în timpul unor controale de rutină sau când apar complicații. Simptomele, când sunt prezente, includ:
  • Poliurie și polidipsie.
  • Oboseală cronică.
  • Vedere încețoșată.
  • Răni care se vindecă lent.
  • Infecții frecvente, mai ales la nivelul pielii și tractului urinar.
  • Uneori, pacienții nu prezintă simptome evidente, dar pot dezvolta complicații, cum ar fi afecțiuni cardiovasculare sau neuropatie (afectarea nervilor) înainte de diagnosticare.

3. Factori de risc

• Diabetul de tip 1 nu este asociat cu obezitatea sau stilul de viață. Principalii factori de risc sunt de natură genetică și autoimună. Deși există o predispoziție genetică, nu toți cei care au factori genetici dezvoltați ajung să facă diabet de tip 1. De asemenea, există speculații că anumite infecții virale sau alți factori de mediu ar putea declanșa răspunsul autoimun, dar mecanismul exact nu este complet înțeles.
• Diabetul de tip 2 este puternic asociat cu stilul de viață și factori de risc precum:
  • Obezitatea sau excesul de greutate, în special în jurul abdomenului (adipozitatea abdominală).
  • Sedentarismul.
  • Dieta nesănătoasă, bogată în grăsimi saturate, zaharuri și carbohidrați rafinați.
  • Înaintarea în vârstă (riscul crește după vârsta de 45 de ani, dar din ce în ce mai multe cazuri sunt diagnosticate la tineri).
  • Istoricul familial de diabet de tip 2.
  • Hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat.
  • Factori de risc suplimentari includ etnia (anumite grupuri etnice, cum ar fi afro-americanii, hispanicii și asiaticii, au un risc mai mare) și diabetul gestațional (istoric de diabet în timpul sarcinii).

4. Tratament și management

• Diabetul de tip 1 necesită tratament cu insulină pe viață, deoarece organismul nu mai produce deloc insulină. Pacienții cu diabet de tip 1 trebuie să își monitorizeze glicemia zilnic și să își administreze insulină fie prin injecții multiple zilnice, fie printr-o pompă de insulină. Tratamentul include, de asemenea, o atenție deosebită acordată dietei și activității fizice pentru a echilibra nivelul glicemiei. Tehnologiile avansate, cum ar fi monitoarele continue de glicemie (CGM) și sistemele automate de livrare a insulinei, au revoluționat tratamentul diabetului de tip 1 în ultimii ani, oferind pacienților mai multă libertate și control asupra afecțiunii.
• Diabetul de tip 2 poate fi gestionat inițial prin modificări ale stilului de viață, cum ar fi adoptarea unei diete echilibrate, scăderea în greutate și creșterea activității fizice. Mulți pacienți cu diabet de tip 2 pot să își mențină glicemia în limite normale doar prin aceste măsuri. Totuși, pe măsură ce boala progresează, poate fi necesară adăugarea medicamentelor antidiabetice orale sau injectabile. De exemplu, medicamente precum metformina sunt adesea prescrise pentru a îmbunătăți sensibilitatea la insulină. În stadiile avansate, unii pacienți cu diabet de tip 2 pot avea nevoie și de insulină pentru a menține glicemia sub control. De asemenea, este importantă monitorizarea și controlul altor factori de risc, cum ar fi tensiunea arterială și colesterolul, pentru a preveni complicațiile cardiovasculare.

5. Complicații pe termen lung

• Complicațiile diabetului de tip 1 sunt similare cu cele ale diabetului de tip 2 și pot apărea dacă glicemia nu este bine controlată. Printre acestea se numără:
  • Retinopatie diabetică (afectarea vaselor de sânge din retină, ceea ce poate duce la pierderea vederii).
  • Nefropatie diabetică (afectarea rinichilor, care poate duce la insuficiență renală).
  • Neuropatie diabetică (afectarea nervilor, care poate provoca amorțeală, dureri sau slăbiciune, în special în picioare și mâini).
  • Boli cardiovasculare, inclusiv atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale.
  • Cetoacidoza diabetică, o complicație gravă specifică diabetului de tip 1, care poate duce la comă sau deces dacă nu este tratată rapid.
• Complicațiile diabetului de tip 2 sunt, de asemenea, legate de un control inadecvat al glicemiei și includ:
  • Boala cardiovasculară (infarct miocardic, accident vascular cerebral).
  • Boala renală cronică.
  • Afectarea nervilor și problemele de circulație la nivelul membrelor inferioare, care pot duce la ulcere și chiar la amputație.
  • Retinopatia diabetică și alte probleme de vedere. Deoarece debutul diabetului de tip 2 este mai lent, mulți pacienți nu sunt diagnosticați până când nu apar complicații, ceea ce face prevenția și controlul precoce esențiale.

6. Prevenție

• Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit în prezent, deoarece este o afecțiune autoimună. Cu toate acestea, cercetările continuă pentru a înțelege mai bine factorii declanșatori și pentru a găsi potențiale intervenții terapeutice care ar putea preveni sau întârzia progresia bolii.
• Diabetul de tip 2, în schimb, poate fi adesea prevenit prin modificări ale stilului de viață. Adoptarea unei diete sănătoase, reducerea greutății corporale, creșterea activității fizice și menținerea unui stil de viață activ pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta diabet de tip 2, în special în cazul persoanelor cu factori de risc, cum ar fi obezitatea sau istoricul familial.

Diferențele dintre diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2 rezidă în mecanismele fiziopatologice, factori de risc, debutul simptomelor și tratamentul necesar. Diabetul de tip 1 este o boală autoimună, care necesită insulină pentru a supraviețui, în timp ce diabetul de tip 2 este în principal rezultatul rezistenței la insulină și poate fi gestionat prin modificări ale stilului de viață și medicamente. În ambele cazuri, controlul adecvat al glicemiei este esențial pentru prevenirea complicațiilor grave și menținerea unei vieți sănătoase.