Cum se scrie și cum se pronunță cuvinte din limba română în limba franceză

În următoarele rânduri vom învăța cum se scriu și se pronunță cuvintele din limba română în limba franceză. Pentru a face acest lucru, vom folosi alfabetul francez și regula pronunțării literelor.

1. A se pronunță ca și în limba română, dar cu o pronunție ușor mai deschisă: /a/.

Exemplu: rapace - [ra-pa-se] (vultur)

2. B se pronunță ca și în limba română, dar uneori este pronunțat ușor mai slab: /b/.

Exemplu: baltă - [bal-ta] (lago)

3. C are două pronunții, în funcție de vocala care îi urmează.

• C înainte de A, O, U se pronunță ca și în limba română: /k/.

Exemple: cap - [kap] (cap), copil - [ko-pil] (copil)

• C înainte de E, I, Y are o pronunție mai blândă, asemenea lui S: /s/.

Exemple: cetate - [se-tat] (castel), circ - [serk] (cerc)

4. D se pronunță ca și în limba română, dar uneori este pronunțat ușor mai slab: /d/.

Exemplu: dovezi - [do-ve-zi] (probe)

5. E se pronunță ca și în limba română, dar cu o pronunție ușor mai închisă: /ə/ sau /ø/. Aceasta depinde de context și de dialectul vorbit.

Exemplu: mere - [mər] sau [mø] (mere)

6. F se pronunță ca și în limba română: /f/.

Exemplu: familie - [fa-mi-li] (familie)

7. G are trei pronunții, în funcție de vocala care îi urmează.

• G înainte de A, O, U se pronunță ca și în limba română, dar uneori este pronunțat ușor mai slab: /g/.

Exemple: gând - [gand] (gând), frig - [frig] (frig)

• G înainte de E, I, Y are o pronunție ca și în limba română, dar mai tare: /ʒ/.

Exemple: gel - [ʒel] (gel), ghiocel - [ʒo-tʃel] (ghiocel)

• G urmat de N devine mai blând: /ɲ/ sau /nj/.

Exemple: sanger - [sa-ɲe] sau [sa-nje] (sânge)

8. H nu se pronunță în limba franceză.

Exemplu: hotel - [o-tɛl] (hotel)

9. I are o pronunție diferită, în funcție de poziția sa într-un cuvânt.

• I la începutul sau în mijlocul unui cuvânt se pronunță ca și în limba română: /i/ sau /j/.

Exemple: inteligent - [ɛ̃-tɛ-li-ʒɑ̃] (inteligent), fii - [fi] (fii)

• I la sfârșitul unui cuvânt, împreună cu două consoane, are o pronunție diferită: /iye/.

Exemple: prieteni - [pʁi-yə-tə-ni] (prieteni), lotiuni - [lo-ti-yə-n] (loțiuni)

10. J se pronunță ca și în limba română: /ʒ/ sau /dʒ/.

Exemple: justiție - [ʒys-tis] (justiție), jambon - [ʒɑ̃-bɔ̃] (șuncă)

11. K se pronunță ca și în limba română, dar cu pronunția mai blândă: /k/.

Exemplu: kilogram - [ki-lo-ɡʁam] (kilogram)

12. L se pronunță ca și în limba română, dar cu o pronunție mai puternică așa numitul "L aspru": / l /.

Exemple: lucru - [lysʁy] (muncă), ţiglă - [til] (țiglă)

13. M se pronunță ca și în limba română: /m/.

Exemplu: masă - [maza] (masă)

14. N se pronunță ca și în limba română, dar cu o pronunție mai blândă: /n/.

Exemplu: nou - [nu] (nou)

15. O se pronunță în mai multe moduri, în funcție de sunetele care îi urmează.

• O înainte de M, B sau P se pronunță ca și în limba română: /o/ sau /ɔ/.

Exemple: bombă - [bɔ̃ba] (bombă), om - [ɔm] (om), pom - [pɔm] (pom)

• O înainte de S sau K se pronunță ca și în limba română, dar mai scurtă: /o/ sau /ɔ/.

Exemple: os - [o] (os), portocală - [pɔʁ-tɔ-kal] (portocală)

• O în restul situațiilor se pronunță ca și în limba română, dar cu o pronunție mai deschisă: /o/ sau /ɔ/.

Exemplu: ochi - [oʃi] sau [ɔʃi] (ochi)

16. P se pronunță ca și în limba română: /p/.

Exemplu: plajă - [pla-ʒɑ̃] (plajă)

17. Q urmează întotdeauna de U și împreună formează sunetul /k/. De asemenea, această combinație în limba franceză nu se pronunță niciodată fără vocalele adiacente.

Exemple: que - [kø] (ce), quitter - [ki-te] (a lăsa)

18. R se pronunță diferit în funcție de regiune și de context.

• Dacă este urmat de o vocală, se pronunță ca și în limba română: /ʁ/ sau /r/.

Exemplu: roșu - [ʁo-ʃy] sau [ʁo-ʒy] (rouge)

• Dacă este ultima literă dintr-un cuvânt, nu se pronunță deloc.

Exemplu: mer - [mɛʁ] (mare)

• Dacă este situat între două litere, se pronunță mai moale decât în limba română: /ʁ/ sau /ʀ/.

Exemple: cerc - [sɛʀk] (cerc), mars - [maʁs] (marți)

19. S are două pronunții diferite, în funcție de context.

• S înainte de o consonantă se pronunță asemenea lui Z: /z/ sau /s/.

Exemple: scris - [sʁi] sau [zʁi] (scris), studenți - [sty-dɑ̃] sau [zty-dɑ̃] (studienți)

• S înainte de o vocală se pronunță ca și în limba română: /s/.

Exempu: stea - [stɛ] (stea)

20. T se pronunță ca și în limba română, dar uneori este pronunțat ușor mai slab: /t/ sau /tj/.

Exemplu: timp - [tɛ̃] (timp), terminal - [tɛʁ-mi-nal] (terminal)

21. U are două pronunții diferite.

• U înaintea unui /s/ sau /ʃ/ se pronunță ca și în limba română, dar mai puternic: /y/.

Exemple: Usătar - [zy-zɑtɑʁ] (tâmplar), fructe - [fʁyktə] (fructe)

• U în restul situațiilor se pronunță asemenea lui U din limba română (nu trebuie să rostim ușor și arătăm cu degetul în zigzag): /y/ sau /ɥ/.

Exemplu: umăr - [y-maʁ] sau [ɥ-maʁ] (umăr)

22. V se pronunță ca și în limba română, dar uneori este pronunțat ușor mai slab: /v/ sau /ʋ/.

Exemplu: văcar - [va-kaʁ] sau [ʋa-kaʁ] (laptar)

23. X se pronunță asemenea lui KS sau GS: /ks/ sau /ɡs/.

Exemple: fix - [fiks] (fix), exact - [ɛɡzakt] (exact)

24. Z se pronunță ca și în limba română, dar cu o pronunție mai blândă: /z/ sau /zə/.

Exemplu: zâmbet - [zɑ̃-bɛ] sau [zɑ̃bə] (zâmbet)

25. Ș este o literă specifică limbii române, care nu există în limba franceză. Ea poate fi înlocuită cu S sau CH, în funcție de pronunția cuvântului.

Exemple: șofer - ș[ø]fɛʁ] (șofer), măști - [mɑs-ti] (mască), moștenire - [moʃtə-niʁ] sau [moʃ-tə-niʁ] (moștenire)

26. Ț este o literă specifică limbii române, care nu există în limba franceză. Ea poate fi înlocuită cu T sau SS, în funcție de pronunția cuvântului.

Exemple: țară - [ta-ʁa] sau [tsa-ʁa] (țară), țigări - [ti-ɡa-ʁi] sau [tsi-ɡa-ʁi] (țigare)

Sperăm că acest mic ghid de pronunție a cuvintelor din limba română în limba franceză vă va fi de ajutor.