A se zbuciuma ≠ a se calma, a se linişti
A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma
ZBUCIUMÁT adj. 1. v. agitat. 2. agitat, frământat, neastâmpărat, neliniştit, nepotolit. (A dus o viaţă ~.) 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.)
ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvârcoli. 2. a se frământa, a se zbate, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în aşternut.) 3. v. agita. 4. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fâg.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atâta pentru toate!) 5. a se agita, a se frământa, a se nelinişti, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Se ~ în mod inutil.) 6. v. strădui.