ŢÂŢĂ s. v. gurgui, ţâţână.
ŢÂŢĂ s. I. 1. v. sân. 2. v. uger. II. ţâţa-vacii v. razachie.
ŢÂŢA-VÁCII s. v. ciuboţica-cucului.
ŢÂŢA-ÓII s. v. arnică, ciuboţica-cucului, degetar, degetariţă, degeţel, podbal-de-munte.
ŢÂŢA-MIÉLULUI s. v. urechelniţă.
ŢÂŢA-CÁPREI s. v. barba-caprei, surguci.
ŢÁŢĂ s. v. mahalagioaică, mahalagiţă, mătuşă, mitocancă, tanti.
ŢÁŢĂ s. v. lele.
TÁTĂ s. 1. părinte, (franţuzism) papa, (înv. şi pop.) taică, (pop.) tătân, (înv. şi reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. şi sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrânul (art.), tati, (arg.) puriu. (Are ~ doi copii.) 2. tată-mare v. bunic. 3. v. Dumnezeu. 4. (BIS.) tatăl nostru = (înv. şi reg.) ocinaş.
TATĂ MÓŞ s. v. unchi.
TATĂ BĂTRÂN s. v. unchi.
IARBA-TÁTĂLUI s. v. tătăneasă.
BARBA-TÁTEI s. v. tătăneasă.