STATORNICÍRE s. v. consolidare, constituire, creare, fundare, instituire, încheiere, înfiinţare, întărire, întemeiere, orga-nizare.
STATORNICÍRE s. 1. v. stabilire. 2. stabilire. (~ unor relaţii de prietenie.) 3. determinare, fixare, precizare, stabilire. (~ datei exacte a evenimen-tului.) 4. v. consfinţire. 5. încuibare, înrădăcinare. (~ unui obicei.) 6. (fig.) împământenire, înce-tăţenire. (~ unei practici.) 7. v. permanentizare.
STATORNICÍ vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înfiinţa, întări, întemeia, organiza.
STATORNICÍ vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 4. v. consfinţi. 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înţeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se împământeni, a se încetăţeni. (S-a ~ următoarea practică ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orândui. 11. v. permanentiza.