SPÚMĂ s. v. burete, caimac, elită, floare, lamură, smântână.
SPÚMĂ s. 1. clăbuc, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~ când se spală.) 2. (mai ales la pl.) clăbuc, (reg.) sclăbuc. (Face ~ la gură când vorbeşte.) 3. (GEOL.) spumă-de-mare = piatră ponce, (înv.) piatră spumoasă.
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
SPUMÁ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
SPUMA-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
