Separare ≠ unire
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
SEPARÁRE s. 1. despărţire, desprindere, detaşare, izolare, separaţie. (~ lui de grup.) 2. v. divorţ. 3. despărţire, (înv.) dezunire. (~ celor doi bătăuşi.) 4. descompunere, desfacere, despăr-ţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 5. despărţire, izolare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.)
SEPARÁ vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se izola, a se răzleţi, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorţa. 4. a despărţi, (înv. şi reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am ~.) 5. a (se) despărţi, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărţi. (Zidul ~ cele două camere.)
