Biruit ≠ învingător
A birui ≠ a pierde
BIRUÍT adj. 1. v. înfrânt. 2. v. toropit.
BIRUÍ vb. v. cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni.
BIRUÍ vb. 1. a bate, a înfrânge, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămâne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. şi reg.) a supune, (înv.) a dobândi, a frânge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tâmpi, a vinci. (Îi ~ pe duşmani) 2. v. izbândi. 3. v. depăşi. 4. v. stăpâni. 5. v. răzbi.
