Apărare ≠ acuzare, atac
A (se) apăra ≠ a ataca
APĂRÁRE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ ţării de primejdii.) 2. ocrotire, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 4. v. pledare, susţinere. (~ cauzei cuiva.) 5. (livr.) prezervare, prezervaţie. (Instinctul de ~.) 6. v. defensivă.
APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.
APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.
