Ridichea este printre cele mai vechi legume pe care omul le-a pus în pământ, se zice că era mâncată și pe vremea Greciei Antice, poate chiar la mesele filozofilor, cine știe. Deși pare o legumă banală, fără pretenții, încă e iubită azi pentru gustul ei răcoritor, ușor iute, și pentru felul în care parcă îți curăță corpul dinăuntru. E simplă, dar are ceva viu în ea, ceva care rămâne.

Pe lângă gustul acela ușor înțepător și textura care trosnește între dinți, ridichea ascunde o mulțime de lucruri bune pentru corp. Are vitamine din complexul B și minerale ca magneziu, zinc, și altele care nu se văd dar lucrează tăcut înăuntru. Se spune că ajută și la inimă, și la inflamații, deși uneori e greu de spus exact cum, doar că te simți mai ușor, mai curat după ce o mănânci.

Un alt lucru care o face interesantă e că are foarte puține calorii. O cană de ridichi crude abia dacă ajunge la 15 calorii, deci e perfectă pentru cei care vor să mănânce mai atent sau să nu se simtă vinovați după cină. Din cauza asta, sau poate datorită, apare mereu în dietele „echilibrate”, deși echilibrul e un cuvânt cam mare pentru o legumă atât de mică.

Ridichile mai aduc și fibre, destule cât să țină stomacul mulțumit. Fibrele ajută la digestie, la colesterol, la tot ce ține de interiorul care nu se vede. Chiar și o porție mică, așa de gust, poate conta mai mult decât pare.

Și, să nu uităm, e plină de vitamina C, care ajută sistemul imunitar, țesuturile, fierul, toate lucrurile acelea care se întâmplă fără să le înțelegem complet.

Până la urmă, ridichea e modestă dar importantă, o legumă simplă care merită locul ei în farfurie, în viață chiar.