Definitii

1. [DEX '09] DESAGĂ, desagi, s. f. Traistă formată din două părți, care se poartă […]
1. [MDA2] dăsagă sf vz desag 2. [CADE] ❍ DĂSAGĂ... 👉 DESAGĂ... 3. [Scriban] dăságă, […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLAȘ, ăăscălași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl […]
1. [MDA2] dăscăleac sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLEALĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLEȘTE adv. (Rar) Ca dascălii. – Dascăl + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLICESC, -EASCĂ, dăscălicești, adj. (Rar) Dăscălesc. – Dascăl + suf. -icesc. 2. […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLICI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaleci s. m.] – Dascăl […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLIME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLIRE, dăscăliri, s. f. (Rar) Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLIT, -Ă, dăscăliți, -te, adj. (Pop.) Învățat, povățuit, sfătuit; (despre animale) dresat. […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLITURĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură. 2. […]
1. [DEX '09] DĂSCĂLIȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. […]
[DLRM] DĂSTĂLNIȚĂ, dăstălnițe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre scîndurile laterale care încheie un pat. – […]
[Șăineanu, ed. VI] dăsăgariță f. călugăriță care cerșește cu dăsagile: maica dăsăgariță din Văratec CR. […]
1. [DEX '09] DĂTĂTOR, -OARE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) […]
1. [CADE] DĂTĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a da, de a lovi, de […]
1. [DEX '09] DĂULARE, dăulări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dăula și rezultatul […]
1. [DEX '09] DĂULAT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. […]
1. [DEX '09] DĂOLI vb. IV v. dăuli. 2. [DEX '09] DĂULI, dăulesc, vb. IV. […]
1 … 4.291 4.292 4.293 … 6.576
Copyright 2026 © Explicativ.ro