Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă dăscăleac

Definiție și ce înseamnă dăscăleac

1. [MDA2] dăscăleac sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).

2. [DLRM] DĂSCĂLEAC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.

3. [Scriban] dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]

1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]

1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]

1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + […]

1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]

1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]

1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat […]

1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]