1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
2. [MDA2] dărăcitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: dărăci + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu dărăcitul Si: (rar) darac, (înv) dărăcar (1). 2 sf (Rar) Darac.
3. [DEX '98] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
4. [DLRLC] DĂRĂCITOR2, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în dărăcitul lînii, cînepii, inului etc.
5. [DLRLC] DĂRĂCITOR1, dărăcitoare, s. n. Pieptenele cu care se dărăcește; darac.
6. [DOOM 3] dărăcitor2 (persoană) s. m., pl. dărăcitori
7. [DOOM 3] dărăcitor1 (instrument) s. n., pl. dărăcitoare
8. [DOOM 2] dărăcitor2 (instrument) s. n., pl. dărăcitoare
9. [DOOM 2] dărăcitor1 (persoană) s. m., pl. dărăcitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL