Definiție și ce înseamnă dărăbuț

1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + suf. -uț.

2. [MDA2] dărăbuț sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: dărab + -uț] 1-2 (Șhp) Dărab (mic).

3. [CADE] ❍ DĂRĂBUȚ (pl. -uțe) sn. Tr.-Carp. dim. DĂRAB.

4. [DEX '98] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. Diminutiv al lui dărab. – Dărab + suf. -uț.

5. [DLRLC] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Regional) Diminutiv al lui dărab; bucățică. Eu țesei un dărăbuț Și mă dusei la drăguț. EMINESCU, L. P. 19.

6. [DOOM 3] dărăbuț (reg.) s. n., pl. dărăbuțe

7. [DOOM 2] dărăbuț (reg.) s. n., pl. dărăbuțe

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]
1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]
1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITURĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro