Definitii

1. [Șăineanu, ed. VI] Epicur m. filozof grec, care punea fericirea în cumpătarea plăcerilor și […]
1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]
1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]
1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]
1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + […]
1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITURĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură. 2. […]
1. [MDA2] dărăli vt [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: mg darál] (Reg; […]
1. [DRAM 2021] dărălắu, dărălauă, dărălăuri, (daralău), s.n. (reg.) 1. Râșniță. 2. Teasc. 3. Moară […]
[Scriban] dărăt și (vechĭ) derét adv. și prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, înapoi; it. [in] […]
1. [DEX '09] DĂRĂPĂNA, dărapăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, […]
1. [DEX '09] DĂRĂPĂNARE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – […]
1. [DEX '09] DĂRĂPĂNAT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărâme, deteriorat; […]
1. [DEX '09] DĂRĂPĂNĂTOR, -OARE, dărăpănători, -oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. – Dărăpăna + […]
1. [DEX '09] DĂRĂPĂNĂTURĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. […]
1. [DEX '09] DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. […]
1. [DRAM 2021] dărătúră, dărături, s.f. (reg.) Nuiele care se împletesc pe fuștei, pe urzeală, […]
1 … 4.290 4.291 4.292 … 6.576
Copyright 2026 © Explicativ.ro