1. [DEX '09] DĂTĂTOR, -OARE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat2 + suf. -ător.
2. [MDA2] dătător, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: dat2 + -ător] Care dă (ceva).
3. [CADE] DĂTĂTOR, -TOARE adj. verb. și sm. f. DA. Care dă: ~ de viață; Și ’ncărcat de-o frumusețe datătoare de ispite (VLAH.).
4. [DLRLC] DĂTĂTOR, -OARE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care dă (ceva). Sub căldura soarelui dătător de viață, florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își rîdicau încet cătră ceruri potirul lor strălucitor. HOGAȘ, M. N. 180. [Cuvîntul] aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viață-i dătător. VLAHUȚĂ, O. A. 26. O băutură bună și dătătoare de chef. SBIERA, P. 306. ◊ (Substantivat) Asediază revistele... înșală pe cîțiva dătători de brevete, și într-o bună dimineață... se fac avocați, deputați sau moșieri. GALACTION, O. I 488. Rămîneți îm umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini. EMINESCU, O. I 149. ◊ (Rar) Dătător de foc = incendiator. Trebuie, prin urmare, ca să suferi ca fiul dumitale să fie pedepsit mai cumplit decît ucigașii, decît dătătorii de foc. KOGĂLNICEANU, S. 193.
5. [Șăineanu, ed. VI] dătător a. și m. care dă: dătător de vieață; dătător de legi, legislator: dătător de legi și datini EM.
6. [Scriban] dătătór, -oáre, adj. Care dă. Dătător de vĭață, vivificant. Dătător de legĭ, legislator.
7. [DOOM 3] dătător adj. m., pl. dătători; f. sg. și pl. dătătoare
8. [DOOM 2] dătător adj. m., pl. dătători; f. sg. și pl. dătătoare
9. [IVO-III] dau, dea 3 conj., dădui 1 aor., dădusem 1 m.-m.-c.-p., dătător adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL