1. [DEX '09] DĂSCĂLEALĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. -eală.
2. [MDA2] dăscăleală sf [At: DL / Pl: ~eli / E: dăscăli + -eală] 1 Cicăleală. 2 Dăscălit1. 3 (Reg) Dăscălitură.
3. [DLRLC] DĂSCĂLEALĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2), de a bate (pe cineva) la cap; cicăleală.
4. [DOOM 3] dăscăleală s. f., g.-d. art. dăscălelii; pl. dăscăleli
5. [DOOM 2] dăscăleală s. f., g.-d. art. dăscălelii; pl. dăscăleli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL