1. [DEX '09] DĂSCĂLITURĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură.
2. [MDA2] dăscălitură sf [At: CADE / Pl: ~ri / E: dăscăli + -tură] (Reg) Dăscăleală (1).
3. [DLRLC] DĂSCĂLITURĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală.
4. [CADE] DĂSCĂLIT sbst., DĂSCĂLITURĂ (pl. -turi) sf. F Faptul de a dascăli: muierea se puse pre el cu dăscălitura și... atîta-l dascăli, pînă-l făcu de se duse la rit (CIAUȘ.).
5. [DOOM 3] dăscălitură (rar) s. f., g.-d. art. dăscăliturii; pl. dăscălituri
6. [DOOM 2] dăscălitură (rar) s. f., g.-d. art. dăscăliturii; pl. dăscălituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL