„Nașterea Domnului” se referă la venirea pe lume a lui Iisus Hristos, un eveniment central al credinței creștine. Este sărbătorită în fiecare an de Crăciun, pe 25 decembrie (sau 7 ianuarie în unele biserici ortodoxe de rit vechi).
Povestea Nașterii Domnului începe cu momentul în care Arhanghelul Gavriil îi apare Fecioarei Maria și îi vestește că va aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu. Această „Bună Vestire” marchează începutul unui plan divin, în care Maria este aleasă pentru puritatea și credința ei. Deși la început se teme și nu înțelege pe deplin ce i se cere, ea acceptă voia lui Dumnezeu, spunând celebrul „Fie mie după cuvântul tău”. Acceptarea aceasta este considerată un act de mare smerenie și ascultare, care deschide calea pentru întruparea lui Hristos.
Cu puțin timp înainte de naștere, Maria și Iosif sunt nevoiți să călătorească din Nazaret în Betleem pentru a participa la un recensământ organizat de autoritățile romane. Drumul este lung și anevoios, mai ales pentru o femeie însărcinată, dar cei doi îl parcurg cu răbdare și credință. Ajunși la Betleem, găsesc orașul aglomerat de cei veniți pentru înregistrare. Toate locurile de găzduire sunt ocupate, iar Maria și Iosif nu pot găsi un han sau o casă unde să stea. În final, sunt primiți într-un staul sărăcăcios, folosit pentru animale, iar acolo Maria îl naște pe Pruncul Iisus. Ea îl înfășoară în scutece și îl culcă într-o iesle – un detaliu simplu, dar plin de simboluri: Fiul lui Dumnezeu vine pe lume nu în bogăție sau confort, ci în smerenie și simplitate.
Un alt moment important este întâlnirea cu păstorii. În noaptea nașterii, aceștia se aflau pe câmp, păzindu-și turmele, când îngerii li se arată și le vestesc „bucurie mare”: s-a născut Mântuitorul lumii. Păstorii sunt primii oameni simpli care primesc vestea și merg să-L vadă pe Prunc, ceea ce subliniază faptul că mesajul lui Hristos este destinat tuturor, indiferent de rang sau statut social. Păstorii intră în staul, se închină Pruncului și povestesc Mariei și lui Iosif cele auzite de la îngeri, în timp ce întreaga natură pare să participe la această minune.
La scurt timp după aceea, vin și Magii de la Răsărit, cunoscuți și ca „cei trei înțelepți”. Ei urmează o stea aparte, interpretată ca un semn ceresc al nașterii unui mare Împărat. Magii ajung la Betleem și îi oferă Pruncului trei daruri cu mare însemnătate simbolică: aur – recunoașterea regalității Sale, tămâie – un semn al dumnezeirii Sale, și smirnă – o prefigurare a suferinței și morții pe care o va îndura pentru oameni. Vizita Magilor arată că nașterea lui Hristos nu este un eveniment doar local, ci unul cu impact universal.
Nașterea Domnului reprezintă momentul în care Dumnezeu se face om pentru a se apropia de oameni și pentru a-i mântui. În teologia creștină, acest act al întrupării este esențial, deoarece arată iubirea profundă a lui Dumnezeu față de întreaga omenire. Prin venirea lui Hristos în lume, credincioșii primesc speranța unei vieți noi, atât în prezent, cât și dincolo de moarte. Iisus nu se naște într-un palat, ci în cea mai mare smerenie, pentru a arăta că mântuirea este accesibilă tuturor, nu doar celor privilegiați.
Nașterea este văzută și ca o împlinire a profețiilor Vechiului Testament, care anunțau venirea unui Mesia. Prin acest eveniment, Dumnezeu arată că își respectă promisiunile față de poporul Său. De asemenea, scena în care îngerii îi vestesc pe păstori simbolizează începutul unei lumi noi: pacea, bucuria și iubirea devin valori fundamentale ale credinței creștine.
De-a lungul timpului, Nașterea Domnului a devenit una dintre cele mai importante sărbători creștine, celebrată în toată lumea sub numele de Crăciun. Este un moment al bucuriei, al reunirii familiei și al dăruirii. Bradul împodobit, colindele, mesele în familie și darurile oferite celor dragi sunt tradiții care reflectă spiritul generozității și al luminii aduse de Hristos.
În cultura românească, colindele au un rol special. Ele reamintesc, prin versuri simple sau poetice, întreaga poveste a nașterii, vestind bucuria că Dumnezeu a venit între oameni. De asemenea, tradițiile precum mersul cu Steaua, Irozii sau Viflaimul sunt păstrate în multe sate și orașe și reprezintă modalități prin care oamenii retrăiesc evenimentele din Betleem.
