Termenul "prunc" se referă la un copil foarte mic, un bebeluș sau un nou-născut. Este un cuvânt folosit în mod obișnuit în limba română pentru a desemna un copil aflat în primele stadii ale vieții.
Exemple de folosință:
- Familie: „Maria și-a adus pruncul acasă de la maternitate și toată familia era încântată să-l vadă.”
- Religie: „Preotul a botezat pruncul în biserică, conform tradiției.”
- Literatură: „În poveștile vechi, pruncii sunt adesea descriși ca fiind aduși de barză sau găsiți în pădurile fermecate.”
- Grijă: „Mama își veghea pruncul cu multă atenție, asigurându-se că este mereu în siguranță și sănătos.”
- Obiceiuri: „Bunicii au venit să vadă pruncul și i-au adus daruri tradiționale pentru noroc și sănătate.”
Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului „prunc” în diverse contexte, subliniind stadiul foarte tânăr al copilăriei și asocierea cu îngrijirea, tradițiile și familia.
