Picioarele copilului nu arată la 2 ani ca la 8 și nici la 8 ca la 15. Multe dintre aspectele care sperie familia sunt etape prin care trec aproape toți copiii, la vârste previzibile. Mai jos este calendarul lor, așa cum arată el în practica de ortopedie pediatrică, iar la final, lista scurtă a lucrurilor care nu fac parte din niciun calendar.
Nou-născutul are picioarele îndoite, adesea răsucite spre interior, ca urmare a poziției din uter. Majoritatea acestor poziții se corectează singure, dacă piciorul poate fi adus cu mâna în poziție normală.
În aceeași perioadă se face controlul cel mai important al copilăriei: examinarea șoldurilor și ecografia de șold. Displazia descoperită acum se tratează cu un ham, fără operație. Tot acum se recunosc piciorul strâmb congenital, care cere gipsuri săptămânale începute imediat, și torticolisul, care răspunde bine la exerciții.
Cei mai mulți copii fac primii pași între 10 și 18 luni. Mersul de început este larg, cu brațele ridicate, cu pași inegali și cu multe căderi. Talpa pare plată, pentru că bolta este acoperită de o pernă de grăsime.
La această vârstă, picioarele în paranteză sunt normale: distanța dintre genunchi, când picioarele sunt lipite la glezne, este vizibilă la aproape toți copiii mici și se reduce de la sine până spre 2 ani.
Mulți copii alternează, o perioadă, mersul normal cu mersul pe vârfuri. Atât timp cât copilul poate coborî călcâiele la cerere, o face simetric și se dezvoltă normal în rest, situația se urmărește. Mersul pe vârfuri care apare după o perioadă de mers normal sau care este doar pe o parte iese din calendar și cere consult.
Aceleași picioare arată diferit la 2, la 6 și la 12 ani. Etapele se succed într-o ordine previzibilă.
Picioarele în paranteză se transformă, treptat, în opusul lor: genunchii se apropie, iar gleznele se depărtează. Această etapă are vârful în jurul vârstei de 3–4 ani și se corectează spontan până spre 7 ani, când axul membrelor ajunge aproape de cel al adultului.
Tot acum se remarcă mersul cu vârfurile spre interior, care poate veni din rotația coapsei sau a gambei. Cele mai multe forme se ameliorează pe măsură ce copilul crește. Nu au nevoie de branțuri, de ghete speciale sau de exerciții de „corectare”.
Bolta plantară devine vizibilă, iar piciorul plat al copilăriei mici dispare la majoritatea copiilor. Verificarea acasă este simplă: rugați copilul să stea pe vârfuri. Dacă bolta apare, piciorul este suplu, iar dacă nu doare, nu are nevoie de tratament.
Este și vârsta la care intrarea la școală aduce ore lungi de stat pe scaun. Merită păstrat obiceiul mișcării zilnice, iar ghiozdanul cântărit o dată, plin: sub aproximativ 10% din greutatea copilului.
Copiii care aleargă și sar mult încep să acuze dureri tipice pentru vârstă, legate de zonele de creștere pe care se prind tendoanele: durerea de călcâi, la inserția tendonului lui Ahile, și durerea sub rotulă sau sub genunchi.
Ele apar în timpul sau după antrenament, se ameliorează cu repausul și se rezolvă, în cele din urmă, odată cu închiderea zonelor de creștere. Ce ajută: reducerea temporară a volumului de antrenament, gheață după efort, exerciții de întindere și de forță. Ce nu ajută: continuarea antrenamentelor la aceeași intensitate, „ca să nu piardă locul în echipă”.
Este perioada în care scolioza poate apărea și se poate agrava rapid, fără durere și fără să fie observată sub haine. Verificarea de acasă durează un minut: copilul se apleacă în față, cu genunchii drepți și palmele apropiate, iar spatele se privește din spate, la nivelul ochilor. O parte vizibil mai ridicată decât cealaltă înseamnă consult.
Tot acum, la adolescenții supraponderali, o durere de genunchi sau de șold cu șchiopătat cere radiografie de bazin, nu doar de genunchi: alunecarea capului femural este rară, dar nu trebuie ratată.
Axul membrelor este stabilizat, bolta este formată, iar zonele de creștere se închid treptat. Problemele care rămân sunt, în general, cele sportive: entorse repetate, instabilitatea rotulei, leziuni de menisc și de ligamente. Aici, revenirea la sport se face după criterii, nu după calendar: fără durere, fără umflare, cu forță și echilibru comparabile cu partea sănătoasă.
Restul, în cea mai mare parte, este calendar. Iar cea mai bună investiție în picioarele copilului nu este un obiect cumpărat, ci timpul petrecut afară, desculț când se poate, alergând pe suprafețe diferite.