IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
iubire sf [At: PSALT. 235/5 / Pl: ~ri / E: iubi] 1 Afecțiune puternică pentru cineva sau pentru ceva Si: iubit1 (1). 2 Sentiment puternic de simpatie și admirație pentru cineva sau pentru ceva Si: iubit1 (2). 3 Atracție față de cineva Si: iubit1 (3), (înv) iub. 4 (Îvp) Alegere a ceva Si: iubit1 (4). 5 (Înv) Poftă. 6 (Înv) Dorință. 7 Atracție fizică pentru cineva Si: iubit1 (7), (înv) iuboste, (îvp) iubuseță. 8 Îndrăgostire de cineva Si: iubit1 (8). 9-10 Sentimente de dragoste (împărtășite) pentru cineva Si: iubit1 (9-10). 11 Relație sexuală Si: iubit1 (11). 12 (Înv; îlv) A avea (pe cineva) la ~ A iubi. 13 (Înv; îe) A avea ceva la ~ A-i plăcea foarte tare. 14 (Nob; îe) A face ~ A avea o relație sexuală.
IUBÍRE, iubiri, s. f. 1. Faptul de a iubi; sentiment de natură erotică pentru o persoană de sex opus; dragoste (2), amor. În sărbătorile acelea ale primăverii se dezvălui, o dată cu florile livezilor, și începutul iubirii lor. SADOVEANU, O. IV 59. Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei. NEGRUZZI, S. I 47. Mîndra-naltă și subțire E făcută spre iubire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. ◊ (Poetic) Iubirea mea nebună De-abia trezită-n zori, Adună Mănunchiuri mari de flori. TOPÎRCEANU, S. A. 50. Ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă. EMINESCU, O. I 179. 2. Sentiment puternic de simpatie și de afecțiune pentru cineva; dragoste (1). Era ceva din duioșia și delicateța unei mame în iubirea pe care o avea Priboianu pentru Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. Îi mulțumi și, scoțînd din sîn... un mănunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39. N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se înfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! EMINESCU, O. I 147.
Acest termen este un sentiment puternic si complex, deseori greu de explicat in cuvinte. Acest termen poate fi utilizat de oameni pentru a isi exprima sentimentele fata de anumite situatii si persoane. Astfel ca, iubirea poate fi de mai multe feluri, iar printre acestea se numara si: iubirea unui parter, iubirea fata de oamenii din jur, iubirea fata de animale, iubirea fata de natura, iubirea de sine si asa mai departe.
Iubirea poate presupune atat un respect reciproc, cat si fidelitate si placere sexuala, cat si intimitate psihologica sau sprijin emotional. De cele mai multe ori iubirea este tradusa ca si placerea de a fi in compania unei persoane, precum si echilibrul intre doi indivizi, intre individualitate si independenta, intr-un timp petrecut impreuna. Iubirea este un sentiment puternic si profund, fapt pentru care acesta nu poate fi descrisa in cuvinte. Acest sentiment adevarat se traieste, indiferent de intensitatea acestea. Modul de a explica iubirea este extrem de dificil; inclusiv filosofii incearca sa o explice intr-o maniera profunda.
Iubirea este un sentiment de nevoie a reciprocitatii si poate fi resimtita puternic, precum o actiune, atat fata de o persoana, cat si de un animal sau un obiect. De cele mai multe ori, in momentul in care se discuta despre iubirea dintre doi indragostiti, aceasta poate fi exprimata in intimitate, sub forma actului sexual.
