Dacă mașina trage într-o parte la frânare, comportamentul poate indica un dezechilibru la nivelul frânelor, anvelopelor, suspensiei sau geometriei roților. Deviația spre stânga ori dreapta devine importantă pentru siguranță, deoarece influențează stabilitatea și controlul mașinii în momentul reducerii vitezei. Află care sunt cauzele frecvente, ce verificări sunt utile și când trebuie schimbate plăcuțele de frână, la un service auto, după diagnosticarea sistemului de frânare.
La un sistem de frânare hidraulic, apăsarea pedalei generează presiune în circuit. La frânele cu disc, etrierele acționează plăcuțele asupra discurilor, iar frecarea reduce viteza de rotație a roților.
Dacă forța de frânare diferă semnificativ între roțile aceleiași punți, mașina își poate modifica traiectoria. Fenomenul devine mai evident în timpul unei frânări ferme și pe suprafețe cu aderență redusă sau diferită între partea stângă și cea dreaptă. Cauza nu se află însă întotdeauna la frâne. Anvelopele, suspensia și geometria pot produce sau accentua același simptom.
Presiunea diferită între anvelopele aceleiași punți influențează suprafața de contact cu drumul și comportamentul mașinii. Verifică presiunea la rece și compară valorile cu recomandările constructorului, disponibile de regulă în manual sau pe eticheta mașinii.
Inspectează și banda de rulare. Uzura neuniformă, deteriorările, diferențele importante de profil sau utilizarea unor anvelope cu caracteristici diferite pe aceeași punte pot afecta stabilitatea. Echilibrarea incorectă a roților produce în principal vibrații la anumite viteze și nu reprezintă, în mod obișnuit, cauza principală a unei mașini care trage într-o parte exclusiv la frânare.
Etrierul acționează plăcuțele asupra discului. Dacă pistonul, culisantele sau alte componente nu se deplasează corect, una dintre roți poate frâna diferit față de cea de pe partea opusă.
Un etrier care rămâne parțial acționat poate produce încălzirea excesivă a frânei, miros de material încins, uzură accelerată și rezistență la rulare. În alte situații, un mecanism blocat împiedică dezvoltarea forței de frânare necesare.
Nu atinge discul sau etrierul imediat după mers pentru a compara temperaturile! Componentele sistemului de frânare pot deveni foarte fierbinți și pot provoca arsuri.
Uzura neuniformă a plăcuțelor poate indica probleme ale etrierului, culisantelor sau montajului. Discurile trebuie verificate pentru grosime, uzură, coroziune și alte deteriorări care influențează contactul cu plăcuțele.
Vibrațiile resimțite în volan sau în pedala de frână în timpul frânării pot avea legătură cu variații ale grosimii discului, depuneri neuniforme sau alte probleme ale ansamblului de frânare. Diagnosticul corect necesită măsurători, nu simpla inspecție vizuală.
Dacă deții un Volkswagen Golf IV și trebuie să înlocuiești componentele, alege plăcuțe frână Golf 4 compatibile cu motorizarea și configurația sistemului de frânare. Piesele trebuie identificate după datele exacte ale mașinii, deoarece aceeași generație poate utiliza configurații diferite. Plăcuțele de frână se înlocuiesc, în mod normal, ca set pe aceeași punte. Discurile sunt, de asemenea, înlocuite în pereche pe puntea respectivă atunci când uzura sau starea lor impune schimbarea.
Lichidul de frână transmite presiunea de la pedală către mecanismele de frânare. Acesta este higroscopic, ceea ce înseamnă că absoarbe umiditate în timp. O concentrație ridicată de apă reduce temperatura de fierbere a lichidului și poate afecta performanța sistemului în condiții solicitante.
Aerul din circuit poate determina o pedală moale sau o cursă neobișnuită. O problemă hidraulică locală, inclusiv la un furtun flexibil, poate contribui la diferențe de frânare între roți. Intervalul pentru înlocuirea lichidului nu trebuie stabilit printr-o regulă universală. Respectă specificația și programul de întreținere prevăzute de producătorul automobilului.
Bucșele, pivoții, brațele, amortizoarele și componentele direcției contribuie la menținerea geometriei roților. Jocurile sau piesele deteriorate pot permite modificarea poziției unei roți atunci când forțele cresc în timpul frânării.
Bătăile la trecerea peste denivelări, direcția imprecisă, uzura neuniformă a anvelopelor și instabilitatea la frânare justifică verificarea suspensiei și direcției. În această situație, intervenția exclusiv asupra frânelor nu va elimina deviația dacă sursa se află la componentele trenului de rulare.
Convergența, căderea și unghiul de fugă fac parte din parametrii geometriei roților. Valorile incorecte pot contribui la tendința mașinii de a devia și la uzura neuniformă a anvelopelor. O groapă, impactul cu o bordură sau înlocuirea unor componente ale suspensiei pot modifica geometria.
Dacă volanul nu mai stă drept, anvelopele se uzează neuniform sau mașina deviază și în mers normal, verificarea geometriei este justificată. Reglajul trebuie realizat după remedierea eventualelor jocuri sau defecțiuni ale suspensiei și direcției.
Dacă mașina trage constant într-o parte când frânezi, evită testele repetate prin frânări puternice. Un service poate măsura forța de frânare pe fiecare roată și poate verifica etrierele, plăcuțele, discurile, circuitul hidraulic, anvelopele și componentele suspensiei.
Spune mecanicului când apare deviația, în ce direcție trage mașina și dacă observi simultan vibrații, zgomote, miros de încins sau modificări ale pedalei.
O deviație pronunțată, o pedală cu comportament neobișnuit, martorii de frână aprinși sau reducerea evidentă a capacității de frânare necesită verificare înainte de continuarea utilizării normale a mașinii. Identificarea cauzei restabilește atât stabilitatea la frânare, cât și controlul necesar în situațiile în care oprirea rapidă devine esențială.
Sursa foto: magnific.com
