Diferența dintre puncție și biopsie constă în scopul, tehnica de realizare și natura probelor recoltate în cadrul celor două proceduri medicale. Ambele tehnici sunt utilizate în scopuri de diagnostic, însă fiecare are o aplicabilitate distinctă și o specificitate diferită în funcție de patologia investigată. În acest text, vom analiza în detaliu cele două proceduri, modul în care sunt efectuate și cum se diferențiază din punct de vedere clinic.

1. Definiția și scopul puncției

Puncția este o procedură minim invazivă care constă în introducerea unui ac într-o cavitate, organ sau țesut al corpului pentru a extrage lichid sau pentru a obține o probă din țesut. Puncțiile sunt efectuate în principal pentru analiza lichidului colectat, dar și pentru a reduce presiunea în anumite cavități sau pentru drenaj.

Scopul puncției:

• Diagnostic: Puncția este utilizată pentru a recolta lichid din diverse părți ale corpului (de exemplu, lichid pleural, lichid cefalorahidian, lichid articular sau lichid abdominal) pentru a diagnostica infecții, boli inflamatorii, hemoragii, neoplazii sau alte afecțiuni. Prin analiza lichidului, medicii pot stabili cauzele unor simptome, precum durere, febră, umflături sau dificultăți respiratorii.
• Terapie: Puncția este folosită și în scop terapeutic, pentru a drena excesul de lichid din anumite cavități ale corpului (de exemplu, în caz de ascită sau pleurezie) sau pentru a introduce medicamente (ca în cazul puncțiilor lombare pentru administrarea intratecală a unor tratamente).

2. Definiția și scopul biopsiei

Biopsia este o procedură medicală prin care se recoltează o mostră de țesut dintr-un organ sau o structură suspectă din corp pentru a fi examinată microscopic. Biopsia este utilizată pentru a evalua modificările celulare și pentru a stabili un diagnostic precis al unor afecțiuni precum cancerul, inflamațiile cronice, infecțiile sau alte anomalii structurale.

Scopul biopsiei:

• Diagnostic de certitudine: Biopsia este utilizată pentru a confirma sau infirma diagnostice complexe, cum ar fi cancerele sau alte leziuni neoplazice, dar și pentru a identifica bolile autoimune, fibroza sau inflamațiile cronice. Mostra de țesut recoltată este analizată la microscop de către un anatomopatolog, care poate evalua modificările morfologice ale celulelor și structurilor tisulare, oferind astfel un diagnostic precis.
• Stadializare și prognostic: În cazul tumorilor, biopsia poate ajuta la evaluarea stadiului bolii și a agresivității acesteia, permițând medicilor să stabilească cel mai bun plan de tratament. De asemenea, biopsiile sunt folosite pentru a monitoriza evoluția unor boli cronice sau răspunsul la tratament.

3. Tehnica de realizare

a. Puncția:

• Tehnică: Puncția se realizează prin inserarea unui ac fin într-o cavitate sau organ pentru a extrage lichid. Tehnica este ghidată, de obicei, de examinări imagistice precum ecografia, tomografia computerizată sau fluoroscopia, pentru a asigura precizia și siguranța procedurii.
• Exemple de puncții:
  • Puncția lombară: Se realizează la nivelul coloanei vertebrale, în spațiul subarahnoidian, pentru a preleva lichid cefalorahidian în scop diagnostic (de exemplu, pentru diagnosticarea meningitei sau sclerozei multiple).
  • Puncția pleurală: Se efectuează în cavitatea pleurală pentru a extrage lichid pleural în cazuri de pleurezie (lichid în jurul plămânilor).
  • Puncția articulară: Este folosită pentru a extrage lichid sinovial dintr-o articulație inflamată (de exemplu, în artrită reumatoidă sau gută).
• Complicații: Puncția este în general o procedură sigură, dar poate avea riscuri minime, cum ar fi sângerări sau infecții locale.

b. Biopsia:

• Tehnică: Biopsia implică prelevarea unei bucăți de țesut dintr-un organ sau o leziune suspectă. Există mai multe tipuri de biopsii, în funcție de metoda utilizată:
  • Biopsia cu ac fin: Similară puncției, biopsia cu ac fin utilizează un ac foarte subțire pentru a extrage o mostră mică de țesut sau celule dintr-o masă tumorală sau nodul.
  • Biopsia cu ac gros (core biopsy): Un ac mai gros este folosit pentru a obține o mostră mai mare de țesut, necesară pentru diagnosticul histologic.
  • Biopsia excizională: În această metodă, se îndepărtează întreaga leziune sau o porțiune semnificativă dintr-un organ sau masă suspectă, de obicei în timpul unei intervenții chirurgicale.
  • Biopsia incizională: O porțiune mică a unei leziuni este tăiată și analizată, fără a îndepărta complet leziunea.
• Exemple de biopsii:
  • Biopsia hepatică: Prelevarea unei mostre de țesut hepatic pentru a evalua prezența inflamației, fibrozei sau cancerului hepatic.
  • Biopsia mamară: Folosită pentru a diagnostica posibile tumori mamare suspecte de cancer.
  • Biopsia cutanată: Este efectuată pentru a analiza leziunile pielii, cum ar fi alunițele, ulcerațiile sau erupțiile suspecte de cancer de piele.
• Complicații: Biopsia, în special cea excizională, implică riscuri mai mari decât puncția, cum ar fi sângerările, infecțiile sau leziunile tisulare, mai ales în cazul biopsiilor care implică intervenții chirurgicale.

4. Natura probelor recoltate

• Puncția recoltează lichid (de exemplu, lichid cefalorahidian, lichid pleural, lichid sinovial) pentru a analiza prezența unor celule anormale, bacterii, viruși sau alte particule care pot indica o infecție, inflamație sau boală sistemică. Proba recoltată este examinată în laboratoare de microbiologie sau de citologie.
• Biopsia recoltează țesut solid, care este supus unei examinări histologice. Aceasta presupune analiza structurii celulare și arhitecturii țesutului pentru a detecta prezența de celule maligne, procese inflamatorii cronice sau degenerative. Mostra de țesut poate fi colorată și analizată microscopic de către anatomopatologi pentru a evalua anomaliile celulare și pentru a stabili un diagnostic definitiv.

5. Indicatii clinice

• Puncția este indicată în cazurile în care medicul suspectează o acumulare anormală de lichid (ex. ascită, pleurezie, lichid articular) sau pentru a evalua prezența unor agenți infecțioși în lichidele corporale. De asemenea, puncțiile pot fi utilizate pentru scopuri terapeutice, cum ar fi drenajul lichidelor.
• Biopsia este indicată în cazurile în care este necesară o analiză detaliată a structurii unui țesut pentru a diagnostica boli precum cancerul, inflamațiile cronice, fibroza sau alte afecțiuni care afectează celulele și structurile tisulare.

6. Diagnostic final și interpretare

• Puncția oferă informații biochimice și microbiologice din lichidul extras, permițând identificarea agenților patogeni, nivelurile de proteine, glucoză, celule albe sau roșii din sânge, toate acestea fiind esențiale pentru diagnosticarea unor afecțiuni precum meningita, pleurezia, artrita infecțioasă etc.
• Biopsia oferă informații histologice și morfologice despre țesuturile prelevate, fiind esențială în diagnosticarea unor neoplazii (cancere), boli autoimune (cum ar fi lupusul), inflamații cronice sau alte afecțiuni structurale. Biopsia poate stabili cu precizie tipul de boală și stadiul acesteia, fiind un instrument esențial în deciziile de tratament.

Diferența dintre puncție și biopsie se rezumă la tipul de probă prelevată, scopul diagnostic și tehnica de recoltare. Puncția este utilizată pentru a extrage și analiza lichide din diverse părți ale corpului, având rol în diagnosticarea infecțiilor, inflamațiilor și acumulărilor anormale de lichide, dar și în scopuri terapeutice. Biopsia, pe de altă parte, este o procedură mai complexă, prin care se prelevează țesut solid pentru examinarea microscopică detaliată, având un rol esențial în diagnosticarea cancerelor și a altor afecțiuni tisulare. Fiecare procedură are o aplicabilitate diferită și este selectată în funcție de nevoile diagnostice specifice fiecărui pacient.