Carcinomul și adenocarcinomul sunt două tipuri de cancer, dar există diferențe semnificative între ele în ceea ce privește tipul de celule afectate și organele de unde își au originea. În general, carcinomul este un termen mai larg, care acoperă toate tipurile de cancere ce provin din celulele epiteliale (celulele care formează suprafața pielii și a organelor interne), în timp ce adenocarcinomul este o subcategorie specifică de carcinom, care se dezvoltă din celulele glandulare (celule care secretă substanțe precum mucusul sau enzimele).

1. Definiția carcinomului

• Carcinomul este un tip de cancer care se dezvoltă în celulele epiteliale. Aceste celule formează straturile exterioare ale pielii și căptușesc organele interne, vasele de sânge și cavitățile corpului. Carcinomul este cel mai comun tip de cancer și poate afecta aproape orice organ sau țesut al corpului. Termenul „carcinom” este un termen general, iar carcinomul poate apărea oriunde există celule epiteliale, fiind asociat cu cancerele de piele, de plămâni, de colon, de sân, de ficat și altele.

Există mai multe tipuri de carcinom, printre care:

• Carcinom cu celule scuamoase: Cancer care afectează celulele scuamoase, care sunt celulele plate care formează stratul exterior al pielii și căptușesc multe organe, cum ar fi plămânii, esofagul și colul uterin.
• Carcinom bazocelular: Un tip comun de cancer de piele care afectează celulele bazale, situate în stratul profund al epidermei.

2. Definiția adenocarcinomului

• Adenocarcinomul este un tip specific de carcinom care provine din celulele glandulare epiteliale, adică celulele care produc și secretă substanțe, cum ar fi mucusul, sucurile digestive sau hormonii. Glandele se găsesc în multe organe ale corpului, iar adenocarcinomul poate afecta orice organ care conține acest tip de celule.

Adenocarcinomul este o formă frecventă de cancer care apare în mai multe organe, inclusiv:

• Plămânii: Adenocarcinomul pulmonar este cea mai comună formă de cancer pulmonar la nefumători și este o subcategorie a cancerului pulmonar non-microcelular.
• Sânul: Adenocarcinomul poate afecta glandele mamare, fiind un tip comun de cancer de sân.
• Colonul: Adenocarcinomul colorectal este responsabil pentru majoritatea cazurilor de cancer colorectal.
• Pancreasul: Adenocarcinomul pancreatic provine din celulele care formează canalele pancreatice sau din glandele pancreatice care secretă enzime digestive.
• Prostata: Majoritatea cazurilor de cancer de prostată sunt adenocarcinoame care afectează glandele prostatei.

3. Diferențe în tipurile de celule afectate

• Carcinomul include toate cancerele care provin din celulele epiteliale, indiferent de funcția specifică a acestor celule. Celulele epiteliale formează bariera protectoare a organelor și a pielii, dar nu toate celulele epiteliale au funcții glandulare. De exemplu, carcinomul cu celule scuamoase afectează celulele scuamoase, care sunt celule plate și nu au o funcție secretorie specifică, ci au rol de protecție.
• Adenocarcinomul afectează celulele glandulare epiteliale, care au o funcție specifică de secreție. Aceste celule produc și eliberează substanțe esențiale pentru funcționarea normală a corpului, cum ar fi enzime, mucus sau hormoni. Adenocarcinoamele provin din aceste celule care formează glandele în organe precum plămânii, colonul, stomacul sau prostata.

4. Localizarea și organele afectate

• Carcinomul poate afecta o varietate largă de țesuturi și organe. Carcinomul cu celule scuamoase, de exemplu, poate afecta pielea, plămânii, colul uterin, esofagul și alte organe care conțin celule scuamoase. Carcinomul bazocelular, în schimb, afectează de obicei pielea și este asociat cu expunerea prelungită la soare.
• Adenocarcinomul, deoarece afectează celulele glandulare, este cel mai des întâlnit în organele care au un componente glandulare, cum ar fi:
  • Plămânii, unde celulele glandulare secretă mucus pentru a proteja tractul respirator.
  • Sânul, unde celulele glandulare sunt implicate în producția de lapte.
  • Colonul și rectul, unde celulele glandulare produc mucus pentru a facilita mișcarea alimentelor prin intestin.
  • Pancreasul, unde celulele glandulare secretă enzime digestive.
  • Prostata, care conține glande ce secretă fluid prostatic.

5. Prognostic și evoluție

• Carcinomul are un prognostic variabil, în funcție de tipul specific de celule afectate și de stadiul în care este diagnosticat. Carcinomul bazocelular, de exemplu, este un tip de cancer de piele foarte comun, dar care are o evoluție lentă și un prognostic favorabil dacă este tratat devreme. În schimb, carcinomul cu celule scuamoase sau carcinomul pulmonar poate fi mult mai agresiv, mai ales în stadii avansate.
• Adenocarcinomul, în funcție de organul afectat, poate avea un prognostic rezervat. De exemplu, adenocarcinomul pancreatic este cunoscut pentru faptul că este diagnosticat de obicei într-un stadiu avansat și are un prognostic nefavorabil, cu o rată de supraviețuire scăzută. În schimb, adenocarcinomul de prostată poate avea un prognostic mai favorabil, mai ales dacă este detectat în stadii incipiente, deoarece progresează lent.

6. Diagnosticul

• Carcinomul este de obicei diagnosticat printr-o combinație de examinări clinice, biopsii și teste imagistice (tomografie computerizată, RMN, PET-CT). Tipul exact de carcinom este identificat prin examen histopatologic, care analizează tipul de celule afectate.
• Adenocarcinomul este diagnosticat, de asemenea, prin biopsie și examene imagistice, însă specificitatea acestuia este că biopsia va arăta celulele glandulare afectate. Markerii tumorali specifici pot fi utilizați pentru a ajuta la diagnosticarea adenocarcinoamelor din diferite organe, cum ar fi antigenul specific prostatic (PSA) în cazul adenocarcinomului de prostată.

7. Tratament

• Carcinomul, indiferent de tip, este tratat printr-o combinație de chirurgie, chimioterapie, radioterapie și, în unele cazuri, imunoterapie sau terapie țintită, în funcție de localizarea tumorii și stadiul bolii. Tratamentul este adaptat în funcție de specificul fiecărui carcinom și de organul afectat.
• Adenocarcinomul este tratat similar, însă pot exista terapii specifice în funcție de organul afectat. De exemplu, în cazul adenocarcinomului de prostată, tratamentul poate include terapie hormonală, deoarece acest tip de cancer este adesea influențat de hormonii masculini (testosteronul). În cazul adenocarcinomului de sân, terapia hormonală sau terapia țintită (cum ar fi utilizarea Herceptin în cancerul de sân HER2-pozitiv) poate fi de asemenea utilizată.

Carcinomul și adenocarcinomul sunt ambele tipuri de cancer, dar carcinomul este un termen mai larg care se referă la toate cancerele care provin din celulele epiteliale, în timp ce adenocarcinomul este o formă specifică de carcinom care apare în celulele glandulare epiteliale. Carcinomul poate afecta mai multe tipuri de celule epiteliale din diferite organe, inclusiv celulele scuamoase și bazale, în timp ce adenocarcinomul este specific organelor cu structuri glandulare, cum ar fi plămânii, pancreasul, colonul, prostata și sânul. Prognosticul și tratamentul variază în funcție de organul afectat și de stadiul cancerului, dar ambele tipuri necesită o diagnosticare și intervenție precoce pentru a asigura cele mai bune șanse de supraviețuire.