Vătămat ≠ nevătămat, teafăr
VĂTĂMÁT adj., s. v. boşorog.
VĂTĂMÁT adj. v. lovit, rănit.
VĂTĂMÁT adj. (JUR.) lezat. (Parte ~.)
VĂTĂMÁ vb. v. boşorogi, răni.
VĂTĂMÁ vb. 1. v. dăuna. 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)