VÓRBĂ s., adj. 1. s. v. cuvânt. 2. s. v. afirmaţie. 3. s. vorbire, (înv.) rost. (De ţi-ar fi fapta ca ~.) 4. s., adj. vorbă-lungă = clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfara, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spornic, vorbareţ, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dârdală, lehau, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareţ, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliţă. 5. s. v. exprimare. 6. s. vorbă bătrânească v. proverb. 7. s. v. sfat. 8. s. v. angajament. 9. s. v. înţelegere. 10. s. v. ceartă. 11. s. v. zvon.
VÓRBĂ s. v. alocuţiune, conversaţie, convorbire, cuvânt, cuvântare, dialog, discurs, discuţie.