TRĂSÚRĂ s. v. linie, obraţ, trăsătură.
TRĂSÚRĂ s. I. 1. birjă, (reg.) droşcă, (Transilv., Ban. şi Maram.) cocie, (ieşit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ până la gară.) 2. trăsură închisă = cupeu, (înv. şi pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuţă de unire.
TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, maşină, tren.
TRĂSÚRA s. art. v. vizitiul.