TRÂNTÍRE s. 1. v. doborâre. 2. aruncare, azvârlire, doborâre. (~ călăreţului din şa.) 3. v. culcare.
TRÂNTÍ vb. v. lăsa, respinge.
TRÂNTÍ vb. 1. v. doborî. 2. v. culca. 3. a (se) izbi, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (I-a ~ un pumn în nas.) 4. a izbi, a lovi. (A ~ cu pumnul în masă.) 5. a izbi, a repezi. (A ~ uşa de perete.)
