A se transforma ≠ a se menţine
TRANSFORMÁRE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificaţie, preobrajenie, strămutătură, transformaţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adâncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele româneşti de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (~ labialelor.)
TRANSFORMÁ vb. 1. v. metamorfoza. 2. a (se) preface, a (se) schimba, (înv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea în uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. v. modifica. 5. v. face. 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. („N” intervocalic s-a ~.) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele româneşti de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.)