Sinonime pentru tonic

Tonic ≠ aton, atonic

TÓNIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală ~; silabă ~.) 2. adj., s. v. întăritor.

TÓNIC adj. v. întăritor.

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VINDECEA, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, […]

1. [MDA2] vindecuță sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1061 / Pl: ~țe / E: vindeca1 […]

1. [DEX '09] VINDECĂTOR, -OARE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + […]

1. [DEX '09] VINDECĂTOR, -OARE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + […]

1. [DEX '09] VINDEREL, vinderei, s. m. (Ornit.; reg.) Vindereu. – Vinder[eu] + suf. -el. […]

1. [DEX '09] VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei […]

1. [DEX '09] VINDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de […]

1. [DEX '09] VINDICATIV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. 2. […]