TON s. v. accent, jgheab, lăptoc, scoc, uluc.
TON s. 1. v. tonalitate. 2. v. rezonanţă. 3. v. inflexiune. 4. v. voce. 5. accent, intonaţie. (Vorbea cu un avânt şi un ~ plin de căldură.) 6. (FON.) înălţime, tonalitate. (Chineza literară are patru ~uri.) 7. v. nuanţă.
