ŢOC s. v. gură, sărut, sărutare.
TOCÁ vb. v. arunca, azvârli, bate, bocăni, bodogăni, calici, cheltui, cicăli, ciocăni, dăscăli, flecări, irosi, izbi, împrăştia, îndruga, lovi, păcăni, pălăvrăgi, pârâi, plictisi, pocăni, prăpădi, răpăi, risipi, ruina, sărăci, scăpăta, sâcâi, sporovăi, trăncăni, ţăcăni, zvârli.
TOCÁ vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.)
TOC s. v. cornet, dos, fişic, polonic, putină, şiştar, teacă, tolbă.
TOC s. I. portochelari. II. 1. condei. (~ cu peniţă.) 2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu ~.) III. 1. cadru, cercevea, ramă. (~ de fereastră.) 2. (TEHN.) matcă. (~ de la colţarul dulgherului.)
TOC s. (Mold.) călcâi. (~ la încălţăminte.)
TOC interj. cioc! (~!, ~!, se aude în uşă.)