ŢESÚT s. I. 1. ţesere. (~ul pânzei.) 2. ţesătorie, (înv.) ţesătură. (Învaţă ~ul.) II. (ANAT.) ţesut acoperitor v. ţesut de apărare; ţesut de apărare = ţesut acoperitor; ţesut embrionar = ţesut meriste-mic; ţesut fundamental v. ţesut trofic; ţesut meristemic = ţesut embrionar; ţesut trofic = ţesut fundamental.
ŢÉSE vb. v. complota, conjurá, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
ŢÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (~ ciorapii.)