ŢEÁPĂ s. 1. ţepuşă, (Transilv. şi Ban.) ţăpăruie. (~ este un par ascuţit.) 2. v. barbă. 3. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ţepi.) 4. v. aşchie. 5. (ANAT.) ghimpe. (~ la arici.)
TEÁPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 2. v. condiţie.
