TĂVĂLÍRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.
TĂVĂLÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.
TĂVĂLÍ vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înşfacă de păr şi se ~ prin iarbă.) 2. a se zvârcoli. (Se ~ pe jos, de durere.) 3. v. culca.
