ŞUIERÁT s. 1. freamăt, şuier, şuierare, şuierătură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, vuiet, (fig.) geamăt. (~ul vântului.) 2. v. ţiuitură. 3. v. fluierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un ~ ritmic.)
ŞUIERÁT adj. şuierător. (O respiraţie ~.)
ŞUIERÁ vb. 1. a fluiera, a vâjâi, a vui, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a şovăi. (Vântul ~ prin hornuri.) 2. a piui, a ţiui, a vâjâi, (reg.) a ţistui. (Glonţul i-a ~ pe la ureche.) 3. a fâsâi, a sâsâi. (Şerpii ~.)
