SUFLÁRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, lume, necuvântător, vietate, vieţuitoare.
SUFLÁRE s. I. 1. v. respiraţie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a făcut să zboare hârtia de pe masă.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bătaie. 5. adiere, boare, pală, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici o ~ de vânt.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)
SUFLÁ vb. v. răsufla, respira.
SUFLÁ vb. I. 1. a gâfâi, a pufăi, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.) 2. a-şi trage. (Te rog să-ţi ~ nasul!) 3. v. cânta. 4. v. suna. 5. v. şopti. 6. a bate, a trece, (reg.) a vântura. (Crivăţul rece ~ peste sat.) II. v. polei.
