STRĂMUTÁRE s. v. metamorfozare, metamor-foză, modificare, prefacere, preschim-bare, schimbare, transformare.
STRĂMUTÁRE s. 1. dislocare. (~ unei populaţii.) 2. deplasare, mutare, (fam.) trambalare. (~ cuiva dintr-un loc în altul.) 3. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.)
STRĂMUTÁ vb. v. metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.
STRĂMUTÁ vb. 1. a disloca. (A ~ o populaţie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (Sa ~ cu slujba la Ploieşti.)