Stăpânire ≠ nestăpânire
STĂPÂNÍRE s. v. autoritate, influenţă, înrîurire, putere, stat, ţară.
STĂPÂNÍRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupaţie. (Dacia sub ~ romană.) 8. v. dominaţie. 9. v. cunoaştere. 10. cunoaştere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. v. abţinere. 12. v. cumpăt. 13. reţinere. (Arată multă ~.)
STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa.
STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăţie.) 4. v. cunoaşte. 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reţine. 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrâna, a(-şi) înfrânge, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a ~ emoţia.) 11. v. abţine. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.
