SPÂNZURÁRE s. 1. spânzurat, spânzurătoare, stran-gulare, (înv.) spânzurătură. (~ condamnatului.) 2. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşaj, acroşare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.)
SPÂNZURÁ vb. v. atârna, depinde.
SPÂNZURÁ vb. 1. a (se) strangula. (S-a ~ şi a murit.) 2. (rar) a atârna. (Pe vinovat l-au ~ în furci.) 3. a (se) agăţa, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (A ~ ceva în cui.) 4. a atârna, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atârna, a cădea, a curge. (Părul îi ~ pe spate.)