SMIORCĂÍT s. v. scâncet.
SMIORCĂÍT adj. 1. plângăcios, plângăreţ, scâncit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreţ. (Un glas ~.)
SMIORCĂÍ vb. v. scânci.
SMIORCĂÍ vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scânci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atâta!) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (~ pe nas.)
