SITUÁRE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie.
SITUÁRE s. 1. clasare, clasificare, plasare. (~lui pe primul loc la concurs.) 2. amplasare, aşezare, fixare, plasare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.)
SITUÁ vb. 1. a se clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a ~ al şaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de ...) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se ~ la sfârşitul numelui, în limba română.)
