SFORĂÍT s. 1. sforăială, sforăitură, (rar) sforăire, (reg.) horcăială, horcăit, horcăitură, (Mold. şi Bucov.) horăit, horăitură. (~ul unei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăitură. (~ul cailor.)
SFORĂÍ vb. 1. (rar) a ronhăi, (înv. şi reg.) a sforcăi, (reg.) a horcăi, a horcăni, a horcoti, a pârsni, a sfornăi, (Mold., Bucov. şi Maram.) a forăi, (Mold. şi Bucov.) a horăi. (Doarme adânc şi ~ tare.) 2. a forăi, a fornăi, (reg.) a necheza, a ţâfni. (Caii ~.)
