SFINŢÍT s. v. amurg, apus, asfinţit, înserare, seară, vest.
SFINŢÍT adj. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TUR-MENTAT.
SFINŢÍT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)
SFINŢÍ vb. v. ameţi, apune, asfinţi, chercheli, coborî, consacra, consfinţi, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoţi, stabili, stator-nici, turmenta.
SFINŢÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
APĂ SFINŢÍTĂ s. v. agheasmă.