SFÂRTECÁRE s. 1. ciopârţire, sfâşiere, (pop. şi fam.) căsăpire, (Mold. şi Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfâşiere, (înv. şi reg.) murse-care. (~ cuiva de către animalele sălbatice.)
SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârţi, a sfâşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. şi Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfâşia, (înv. şi reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a sfâşia, (înv. şi reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.)
