A seduce ≠ a dezgusta, a şoca
SEDÚCERE s. 1. v. încântare. 2. ademenire, atracţie, ispită, seducţie, tentaţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~ii.) 3. ademenire, amăgire, momire, seducţie. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducţie. ( ~ unei minore.)
SEDÚCE vb. 1. v. încânta. 2. v. tenta. 3. a ademeni, a momi. (O ~ şi apoi o părăseşte.) 4. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)
